luni, 23 mai 2011

IRONMAN - Triatlonul oamenilor de otel

Înoată. Înoată până când muşchii sunt la limita cedării, iar spectrul înecului este mai aproape ca oricând. Pedalează. Pedalează până când cadrul bicicletei pare a se dezintegra, iar transpiraţia curge şiroaie. Aleargă. Aleargă până simţi cum plamânii trag haotic foc, nu aer, iar leşinul se apropie cu paşi mai repezi decât ai tăi. Dacă nu ai murit în urma suprasolicitării organismului, atunci eşti cu siguranţă unul dintre cei puţini. Cei aleşi. Cei capabili de performanţe supraomeneşti. Cei care reuşesc sa termine vii una dintre cele mai cumplite probe de rezistenţă şi curaj inventate vreodată de mintea omenească: Triatlonul oamenilor de oţel.

- Triatlonul IronMan constă în parcurgerea a 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri probă de ciclism, urmată de o cursă clasică de maraton de 42,185 kilometri.

- Durata medie a parcurgerii complete a triatlonului este de 15-17 ore de efort continuu, la parametri maximi.

- Recordul IronMan a fost stabilit în anul 1996, de către belgianul Luc Van Lierde, care l-a parcurs în 8 ore, 4 minute şi 8 secunde. Recordul triatlonului pentru femei a fost stabilit de britanica Chrissie Wellington care, în anul 2009, a câştigat triatlonul cu timpul de 8 ore, 54 minute şi 2 secunde.

- În timpul triatlonului, organismul unui atlet participant consumă între 8.500-11.500 kilocalorii

- Pe durata întrecerii, un concurent pierde, în medie, 2 litri de apă prin intermediul transpiraţiei.

- Pantru a menţine ridicat nivelul glucozei din sânge, organismul competitorului trebuie să primească carbohidraţi de calitate, cu absorbţie rapidă, care să treacă cât mai repede din sistemul digestiv în fluxul sangvin.

- Deshidratarea este principala cauză a leşinurilor şi colapsului. Pierderea de apă şi electroliţi, amplificată de temperaturile ridicate, duce la scăderea imediată a nivelului sodiului din organism (hiponatriemie), fenomen negativ caracterizat de scăderea tonusului muscular, ameţeli, greaţă, scăderea presiunii fluxului sangvin, amplificarea ritmului cardiac şi, uneori, instalarea stării generale de şoc. Pierderea unor cantităţi mari de sodiu poate duce chiar la apariţia stării comatoase

Autor: Nicu Parlog
Articolul integral: descopera.ro

duminică, 22 mai 2011

Skoda Velothon Berlin - 22.05.2011

Distanta: 120 km
Timp final: 4 ore 10 min
Viteza medie: 28,21 km/h

Pana la km 70
Danke Hartmund! Danke Kurt!
Aeroportul Tempelhof

Eastside Gallery - 1 km din Zidul Berlinului

Sosire la Poarta Brandenburg
Traseu - 120 km



vineri, 13 mai 2011

Trans Carpathian Run 2011

In alergare prin Carpatii Meridionali
de la Predeal la Baile Herculane


Lucian Clinciu a pornit, joi 12 mai 2011, intr-o cursa temerara:
traversarea in alergare si pe schiuri de tura a Carpatilor Meridionali.
Intr-un interval de opt zile el si-a propus sa ajunga de la Predeal la Baile Herculane, unde dupa o zi de odihna vrea sa participe si la Hercules Maraton.





Detalii:

sâmbătă, 7 mai 2011

EcoMarathon - 07.05.2011

Si totusi este posibil...
42 km alergare montana
2300m diferenta de nivel pozitiva

 EcoMarathon 2010: 6 ore 31 min
 EcoMarathon 2011: 5 ore 55 min

Nu credeam ca voi alerga vreodata un maraton montan sub 6 ore.
Astazi, insa, mi-am dovedit ca este posibil.

Inghesuiala mare la start. La proba de maraton au participat peste 280 de alergatori iar la cea de cros peste 400. 

 Primele 20 min de la start alerg usor, dupa care cresc putin ritmul, si ma gandesc ca pe prima urcare se va simti intr-adevar ca inseamna sa alergi impreuna cu alti 700 de participanti pe o poteca pe care nu poti sa mergi altfel decat in sir indian...  

La primul punct de control o intalnesc pe Hiroko, despre care stiu ca alearga foarte bine, dar mai ales ca stie sa isi dozeze energia pentru partea finala a maratonului. Imi vine astfel ideea sa alerg in ritmul ei si termin prima bucla in 1 ora 37 min impreuna cu Serban, care ma ajunge din urma. Prima parte a buclei a doua o alerg impreuna cu Serban si Daniel, amandoi cu rezultate precedente mult mai bune decat mine.


 Ma simt bine si pe urcarea criminala pe drumul de 5 km prin Cheile Gradistei imi trece prin cap a doua idee nastrusnica: sa incerc sa alerg cat mai aproape de Serban.

Reusesc sa alerg tot drumul si ma bucur ca ma simt bine si la coborarea spre Moeciu unde ajung dupa 3 ore si 37 min, la putin timp dupa Serban si inaintea lui Hiroko. Dar iata ca lucrurile incep sa se schimbe pe lunga urcare de la inceputul buclei a treia...

Picioarele incep sa devina grele, inaintez cu greu, pun capul in pamant deoarece oricum nu il mai vad pe Serban, in timp ce pe langa mine trece parca fara nici o problema Hiroko... Trag de mine sa pastrez macar acelasi ritm... Ridic ochii si nici pe Hiroko nu o mai vad... 

Urc cu greu in zona fostei cabane Gutanu si ma gandesc ca de acolo mai sunt doar 7 km de coborare usoara prin padure. Pornesc in alergare, dar nu pot sa imi gasesc un ritm care sa imi faca placere dat fiind faptul incep sa simt durere tot mai mare si in genunchi, iar muschii de la picioare imi transmit parca "daca nu te opresti acum, ne blocam si o sa vezi ca nu mai faci nici macar un singur pas!" Ma gandesc ca nu mai sunt dacat cativa km si ca in curand voi face un dus fierbinte si apoi voi manca paste si voi bea ceai cald... si ajung la sosire. Ma uit la ceas si nu imi vine sa cred: 5 ore si 55 min. 

Desi a fost doar a doua editie a EcoMarathon, organizarea a fost perfecta.

Rezultatele oficiale: